Logopedie: Tulburarile de vorbire la copil - Balbaiala

 

Balbaiala este o tulburare a limbajului oral care are efecte negative în planul personalităţii logopatului şi asupra modului de realizare a relaţiilor cu cei din jur.

Balbaiala afectează grav înţelegerea vorbirii de către persoanele din jur şi acest lucru determină un sentiment de inferioritate pentru logopat.

Balbaiala este definită ca o tulburare a ritmului şi fluenţei vorbirii în care cursivitatea exprimării este grav afectată prin apariţia unor blocaje iterative sau a unor spasme puternice odată cu încercările de rostire a primelor cuvinte.

Frecvenţa balbaielii:
În cazul preşcolarilor frecvenţa este 1,28%, în timp ce la elevi între 15-18 ani este de 0,36%.
- La băieţi frecvenţa balbaielii faţă de fete: 3:1
- Bâlbâiala nu are o răspândire identică în toate părţile globului. Luchsinger şi Arnold spun că frecvenţa descreşte dinspre ţările occidentale spre cele orientale. Franţa 5%, Germania 2%, Rusia 1% (Hvatţev, 1959).
- Există diferenţe de frecvenţă în cadrul aceleiaşi ţări, datorită factorilor ambientali diferiţi - în mediul rural mai rar decât în mediul urban.
- În 90% dintre cazuri bâlbâiala apare între vârsta de 3-5 ani atunci când copilul începe să utilizeze propoziţii mai dezvoltate.

Etiologia balbaielii:
Cu privire la factorii implicaţi în geneza bâlbâielii s-a constatat că:

• factorii organici reprezintă 51%
  
• factorii de mediu 24%-
• factorii emoţionali 11%
  

Etiologia balbaielii are un caracter polimorf şi prin urmare cauzele nu pot fi desprinse din contextul general. Având în vedere rolul preponderent care se acordă anumitor factori în declanşarea bâlbâielii, concepţiile etiologice pot fi împărţite în 2 grupe distincte.

Teorii în care predomină punctul de vedere somato-fiziologic.
Din acest punct de vedere bâlbâiala constituie expresia unor tulburări fiziologice sau biochimice ale sistemului nervos. Se consideră că bâlbâiala nu are un caracter ereditar, dar se pot transmite anumite caractere care predispun copilul la bâlbâială. S-a constatat că printre bâlbâiţi şi în familiile acestora există un număr mai ridicat de bâlbâiţi. Leziunile la nivelul scoarţei cerebrale frontale se consideră că reprezintă cauza primară a disfluenţelor verbale.
Ca o cauză a bâlbâielii este enumerată şi întârzierea în dezvoltarea psiho-fizică generală. (bâlbâiala explicată prin:
- întârzieri în dezvoltarea motrică,
- întârzieri în mielinizarea fibrelor nervoase
- dezechilibru între inhibiţie şi excitaţie
- retard în dezvoltarea funcţiilor psihice.)
O altă cauză în bâlbâială a mai fost enumerată şi întârzierea în dezvoltarea vorbirii şi anume prezenţa unor tulburări asociate cum ar fi: dislaliile sau întârzierile mari în dezvoltarea vorbirii. Stein: „bâlbâiala ar fi cauzată de decalajul care există între posibilităţile de gândire şi cele de exprimare.”

Teorii care atribuie un rol important factorilor sociali.
Dintre factorii psiho-sociali care au un rol important în declanşarea bâlbâielii sunt:

• stările de nevroză.
  
• perturbările emotive.
  
• starea de anxietate.
  
• fobiile.
  
• atitudinea negativă faţă de vorbire.-
• tulburările comportamentale.
  

O altă cauză a bâlbâielii sunt greşelile de educaţie:

• pedepse.
  
• pretenţiile excesive ale părinţilor.
• imitaţia persoanelor bâlbâite.
• terapia greşită a bâlbâielii.
  

Stările de stres sunt o altă cauză a bâlbâielii.

Simptomatologia bâlbâielii
Bâlbâiala are o gamă diferită de manifestare, ce constă în repetarea unor silabe la începutul şi mijlocul cuvântului, cu prezentarea unor pauze între acestea sau prin apariţia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator, care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive.

Tipuri ale balbaielii

• balbaiala clonică (bâlbâiala primară) simple iteraţii sau prelungiri ale unor sunete (simptomele sunt lipsite de efort şi sunt inconştiente)
  
• balbaiala tonică (secundară)- apariţia spasmelor la nivelul aparatului fonoarticulator, care împiedică desfăşurarea vorbirii ritmice şi cursive. Bâlbâitul devine conştient de propriul său defect.
  
• balbaiala mixtă – combinaţiile caracteristicilor celor două forme de mai sus.

 

 

---