Psihologie: personalitatea optimala

 

A avea o viaţă implinită înseamnă să te simţi în armonie cu tine, cu ceilalţi şi cu mediul; însemnă să-ţi valorifici cât mai bine vocaţia şi să exprimi satisfăcător principalele tale posibilităţi, însemnă să te iubeşti pe tine însuţi, să te simţi în largul tău şi la locul tău în această lume. 

Richard W. Coan, expune un interesant punct de vedere în „The optimal personality: An empirical and theoretical analysis”, apărută în 1974.

Lucrarea expune conceptul de „personalitate optimală”, capabilă să se descurce mult mai bine în viaţă faţă de celelalte tipuri de personalitate, păstrând relaţii interpersonale bune, ajungând la o stare de bine interior.

Personalitatea optimală ştie să-şi utilizeze în mod productiv capacităţile intelectuale, motivaţionale, volitive disponibile, manifestând totodată deschidere către experienţe noi, către relaţii sociale.

Printre caracteristicile personalităţii optimale se numără: tendinţa spre flexibilitate, experienţa Eului, flexibilitatea relaţilor interpersonale, a relaţilor dintre generaţii, tebuinţa spre unificare.

În concepţia autorului personalitatea optimală nu presupune numai realizarea maximală a potentialităţilor, ci şi utilizarea flexibilă a modurilor variate de experienţă şi de acţiune.

Ulterior, după 1970 au apărut în lumea întreagă o serie de publicaţii mai mult sau mai puţin dominate de un caracter stiinţific, şi realizate,  nu în totalitate de persoane cu experienţă în domeniul psihologiei.

Aceste cărţi se apleacă asupra unor probleme pe care individul le poate avea şi care-l impiedică să trăiască fericit. Toate la un loc au drept caracteristică generală indicaţii pentru o viaţă mai bună şi felul de a acţiona şi gândi în diferite situaţii.

Există însă şi unele lucrări care se dovedesc a fi mai interesante. De exemplu „Forţa gândirii pozitive”, de dr. Norman Vincent Peale (1898-1993), pastor principal la biserica Marble Collegiate (New York), fiind totodată şi fondatorul Institutului pentru Religie şi Sănătate (o clinică religio-psihiatrică).

Lucrarea este fundamentată pe încrederea în forţele proprii şi pe credinţa în Dumnezeu, fiind prezentate unele cazuri în care persoane aflate în diferite situaţii de viaţă pe care le considerau dificile au reuşit să le depaşească cu ajutorul credinţei în Dumnezeu.

Autorul face şi unele menţiuni, ca exemplu: puterea îşi are izvorul în pacea minţii şi a sufletului, aveţi încredere în forţele proprii! (bazaţi-vă pe aptitudinile dumneavoastră- succesul şi fericirea nu pot fi dobândite fără o doză modestă de încredere reală în forţele proprii.

Felul nostru de a gândi ne face să ne simţim siguri sau nesiguri pe noi înşine. Dacă ne petrecem tot timpul prevăzând evenimente cumplite, vom obţine drept rezultat un sentiment continuu de nesiguranţă.

Există persoane care nu cred că stă în puterea lor să fie tot ceea ce-şi doresc, încercând să se mulţumească cu mai puţin decât sunt în stare să facă.
O altă lucrare pe care doresc s-o menţionez este „Puterea creatoare a gândirii” al cărui autor este Rène Sidelsky.

Acesta spune că factorul central al activităţii persoanei umane (comandate de gândirea sa) este dezvoltarea după anumite repere, „principiul hedonismului”-adică evitarea durerii şi căutarea plăcerii, căutarea unei fericiri cât mai stabile.

A avea o viaţă implinită înseamnă să te simţi în armonie cu tine, cu ceilalţi şi cu mediul; însemnă să-ţi valorifici cât mai bine vocaţia şi să exprimi satisfăcător principalele tale posibilităţi, însemnă să te iubeşti pe tine însuţi, să te simţi în largul tău şi la locul tău în această lume. 

Psihologia americană şi-a îndreptat atenţia asupra unei serii de probleme psihologice precum: fericirea, speranţa, dorinţa, optimismul, curajul, înţelepciunea, starea de excelenţă, astfel încât s-a conturat o nouă tendinţă de reorientare în psihologie, pe care unii cercetători o consideră chiar o nouă ştiinţă, psihologia pozitivă.

---

Autor: Iulian Balaci