Portal de educatie si informare: psihologie generala, psihologia copilului, psihoterapie, logopedie,   exercitii si resurse educationale.
 

Content on this page requires a newer version of Adobe Flash Player.

Get Adobe Flash player


Cursuri Web Design | Cursuri Bootstrap | Cursuri Web Design | Invata HTML5 si CSS3

Invata cum sa realizezi si sa modifici site-uri web. Poti lucra de oriunde te simti creativ, pentru persoane din intreaga lume.


Psihologia copilului
ADHD
Autism
Sindromul Asperger
Schizofrenia
Intarzierea mintala
Sindromul Down
Sindromul Tourette
Anxietatea de separare
Tulburari de comunicare
Tulburarea obsesiv-compulsiva
Tulburari de comportament
Tulburarea bipolara
Tulburari ale somnului
Tulburari de hrana
Enurezisul nocturn
Encoprezis
Anxietatea
Ticurile nervoase
Depresia mamei
Depresia copilului
Balbaiala
Balbaiala si logonevroza
Timiditatea
Auto-mutilarea
Crize de manie
Atractia sexuala
Adaptare si conflict
Simptomul
natural health
 
PUBLICITATE
Simptome sarcina
 

Stadiul falic al dezvoltarii, in analiza freudiana

 

Stadiul oral

Stadiul anal

Stadiul falic

Perioada de latenta

Stadiul genital

vezi si Importanţa perioadei falice în patogenia persoanelor nevrozate

Încă din faza orală a sugarului asistăm la trezirea erogene falice, penisul la bărbat, clitorisul la fată. Cauza ocazinală este poate excitarea naturală provocată de micţiunea careia i se adugă atingerile repetate din timpul toaletei. Oricum ar sta lucrurile, toate mamele cunosc jocurile cu mâinile ale micuţilor cărora li se adaugă frecarea coapselor una de cealaltă. Aceste manifestări continuă în ciuda „ palmelor” pe care copilul le primeşte peste mâini când cea care îl îngrijeşte  este mai severă. Cel mai adesea însă această masturbaţie primară a sugarului este puţin evidentă şi înceteazăde la sine , pentru a nu reapărea decât în al treilea an de viaţă.


Aceasta pentru că dezinteresul faţă de materiile fecale impus copilului în numle esteticii, este acceptat de acesta pentr „a face placere” celor care îl cresc şi pentru „a le cumpăra dragostea protectoare” ; el reuşeşte aici cu atât mai mult cu cât interesul sau se concentrează asupra zonei erogene falice, a cărei tensiune fiziologică este vizibilă la băieţi prin existenţa erecţiilor, legate le această vârstă de micţiune sau defecaţie; disociindu-se de funcţia excremenţială pentru a căpăta semnificaţia unei plăceriemoţionale în sine, această tensiune cere descărcare.

Atâta timp cât copilul nu s-a despreins să-şi păstreze curăţenia, micţiunea după bunul plac înlesneşte calmarea excitaţiilor falice uretrale conform jocului liber al tensiunilor libidinale locale. Masturbaţia secundară apare o dată cu disciplinarea sfincterului vezical,  pe care adulţii o pretind de altfel mai târziu decât pe aceea a sfincterului anal şi cu mai puţină hotărâre. Interzicerea masturbaţiei secundare determină în mare parte persistenţa sau revenirea în timpul celei de-a doua copilării a incontinenţei urinare, însoţind sau nu de sugerea degetului mare.

Remarcăm, în treacăt, că existenţa generală a acestei masturbaţii infantile secundare a fost mult timp necunoscută adulţilor din cauza refulării impuse de supraeul civilizat. Există însă mulţi părinţi care o remarcă, o pedepsesc sever. Neîndrasnind să-şi mărturisească sau să-şi amintească facptul că şi ei au făcut la fel, susţin că au un copil deosebit de „vicios” sau „nervos” după propriile expresii.

Trebuie să recunoaştem că atunci când această masturbaţie este foarte evidentă şi persistă în prezinţa adultului în ciuda primelor interdicţii, ea dovedeşte că pulsiunii libidinale i s-a adăugat o reacţie nevrotică: teamă, provocare, căutare a pedepsei şi mai ales absenţa unei legături afective reale cu adultul de faţă.

Curiozitatea sexuală începe încă dinaintea celui de-al treilea an de viaţă, în plină perioadă anală sadică. Ea urmăreşte mai întâi să afle de unde vin copiii. Acest interes este deseori trezit de o nouă naştere în familie ori de identificarea cu un prieten de joacă nemulţumit de sosirea unui frăţior sau a unei surioare sau răsplătit pentru evenimentu respectiv. Întrebarea este de obicei evitată de adulţii care vorbesc de barză sau de magazin, dar copilul descoperă destul de repede că mama are burta mare înainte de naşterea noului venit, apoi că alăptează.

De ce-urile obsedante ale copiilor de patru ani care nici măcar nu mai ascultă răaspunsurile adultului nu apar decât după primele reacţii ale acestuia în faţa întrebărilor pur sexuale şi după ce copilul a reţinut noţiunea de „interzis”.Se schiţează teorii variate în funcţie de cunoştinţele anatomice la această vârstă: concepţie digestivă; naştere prin deffecaţie cu rezerva unui rol patern neclar, dar probabil, rareori confirmat, încă mai rar declarat de adultul educator.Urmează apoi o altă întrebare. Ce diferenţă există între un băiat şi o fată? Şi în cazul acesta adulţii evitî, de obicei, răspunsul. Copilul se foloseşte atunci de cunoştinţele sale personal şi raportându-se la experienţa din perioada muscularo-excremenţială, când dualismul este caracterizat de cuplul antagonic activ-pasiv, îşi răspunde singur : „ băiatul este mai puternic”, ceea ce este în general adevărat încă din fragedă pruncie.

Destul de repede însă, între alte prilejuri atunci când sunt puşi în situaţia de a urina în spaţii deschise, copii observă că băieţii fac pipi din picioare, ceea ce fetele nu pot face.

Acest lucru este considerat drept un element de superioritate care pentru băiat este în firea lucrurilor; fetiţa îşi închipuie că şi clitorisul ei va creşte.
În ceea ce-l priveşte pe băiat, va trebui să i se atragă atenţia de mutilare genitală ca să-şi dea bine seama de ceea ce refuza să vadă până atunci: fetelor le lipseşte într-adevăr ceea ce el are. Aceasta se va întâmpla spre cinci şase ani, vârstă la care discuţiile cu ceilalţi, dar mai ales jocurile sexualedintre băieţi şi fete îi vor spulbera orice îndoială. Însă înainte de şase ani, băiatul mai crede că fetele „ au un penis mai mic” fiin incapabil să gândească altfel decât în raport cu el însuşi. Foarte frecvent însă, chiar dacă a acceptat ideea lipsei penisului la fete, persistă credinţa într-o mamă care are penis. Mamei nu-i poate lipsi ceea ce a dat. Fetelor el le lipseşte pentru că mama lor le-a pedepsit.

Gândirea în stadiul falic.
Cu cât copilul creşte, cu atât mama se ocupă fizic mai puţin de el; emoţiile  libidinale având-o drept obiect se transformă mai des decât înainte în fantasme şi reverii care o privesc. Ele însoţesc toate manifestările activităţii copilului şi, între altele, masturbaţia. La fete, aceasta nu este încă decât clitoridiană.

Atmosfera afectivă a acestor fantasme masturbatorii este astfel sado-masochistă cu predominanţă sadică la băiat, masochistă la fată, în cazul în care mama este normală.Nu a trecut prea multă vreme de când braţele şi mişcările ei erau asociate propriilor mobilizări pasive ale copilului astfel, privirea încărcată de erotism asupra mamei îl face să acţioneze alături de ea, să participe la activităţile ei autorizând în acelaşi timp cuplarea propriilor senzaţii autonome pasive la fascinaţia cu care activităţile repetitive şi mute ale mamei, absorvită în ea însăşi, operează asupra ei.

Când mama nu este lângă copilul care o doreşte, acesta o cheamă, o caută. Dacă o găseşte, ea poate fi ocupată şi îl îndepărtează zicăndu-i : „mai târziu , acum fac asta sau asta” copilul întreabă „de ce?” „ ca să ai ce mânca . ca să termin treaba, ca să fie tata mulţumit, du-te şi joacă-te”. Copilul se supune luând cu sine din mamă ceea ce poate lua: cuvintele ei pe care şi le repetă sieşi, adesea cu voce tare. Sau rămâne cumine, să o privească.

Observarea activităţii mamei şi meditaţia asupra cuvintelor ei, ce sunt pentru el rezonanţe sonore pe care le rememorează într-un mod ritmat, ueori cu voce tare, îl fac pe copil să dobândească două noţiuni de o importanţă considerabilă. Până acum copilul acţiona conform pulsiunilor sale imediate, din simpla plăcere e a şi le satisface. Nu ştia să le amâne şi reacţiona pe loc prin iritare la nesatisfacerea lor. Inutilitatea acestui proces furios, confortul afectiv al cuminţeniei, aşteptarea lui mai târziu promis de adultul iubit îl învaţă pe copil noţiunea timpului. Înainte totul se întâmpla în prezent. Acum există mai târziu şi mâine , când mai târziu vine după noapte. Un timp îndelungat, de altfel, copilul nu va deosebi mâine de săptămână sau de anul viitor, nici de curând. Încă şi mai târziu va căpăta noşiunea de trecut pe care o vor exprima termenii odată şi ieri, folosiţi la fel de bine pentru trecutul imediat ca şi pentru zilele mai îndepărtate, anterioare prezentului, din care cauză se confundă cu fantasmele sale.

Această doua noţiune: când copilul urmăreşte activitatea mamei sale cu atenţia pe care o cere tot ceea ce face fiinţa iubită şi aşteaptă ca ea să se poată în sfârşit ocupa de el, timpul aşteptării, animat de observarea inteligentă, depinde de ritmurile proprii fiecărui copil, dar şi de prezenţa afectivă, de veselia de cuvintele pe care mama i le comunică în timp ce-şi vede de treburi. Copilul poate simţi disperarea abandonului strâns lipit de mamă poate fi înveselit de bucuria ei comunicativă în timp ce este ocupată într-o cameră alăturată. Copilul învaţă să observe cauzele numeroase ale mişcărilor şi actelor adultului. Îşi dă seama că acelaşi obiect are mai multe întrebuinţări şi dezvoltă astfel în sine nevoia de generalizare bazată pe căutarea numeroaselor motivaţii legate de un singur obiect.

„ La ce foloseşte asta” devine laitmotivul său în faţa a tot ce-l interesează. Se rupe astfel pentru prima dată de interesul exclusiv pentru lucruri aflate în raport cu el însuşi . De exemplu: focul şi tot ceea ce ardea era rău, de evitat. Acum focul încălzeşte iar căldura este bună când ţi-e frig, este necesară pentru a face mâncare etc. Iar mama este făcută ca să se ocupe de el, ca să facă mâncare, curâţenie etc. Prin extensie, el se întreabă în legătură cu toate obiectele care îi trezesc interesul: „La ce foloseşte?” Va veni o zi în care se va întreba la ce îi foloseşte penisul şi îşi va răspunde pentru a face pipi, dar, observând că fetele se lipsesc de el, îi va căuta în zadar o altă motivaţie; negăsind-o, va valoriza încă mai mult superioritatea magică pe care penisul i-o conferă. Aici poate intra în joc angoasa primară de castrare. Mulţumită cunoaşterii destinaţiei obiectelor prin întrebuinţarea lor, copilul deţine acum cheia multor probleme. De exemplu : era prea mic pentru a ajunge la ce dorea şi spunea nu pot chemându-l în ajutor pe adult; acum va căuta un scaun pe care să se urce. Apare dorinţa de a face, precum cei mari, precum cei care au mai mult decât el. Dorinţa naşte ambiţia de a compensa propria inferioariate prin ocolul pe are îl reprezintăexploatarea practică a cunoştinţelor sale. Este, fără îndoială, baza afectivă a interesului crescând pe care individul îl va avea pentru a învaţa, a cunoaşte şi a valoriza „Cunoasterea” .

Nu am vorbit despre o altă descoperire: a morţii. Ea se situează tot în această perioadă, căci copilul trebuie sensibilizat, în privinţa morţii ca ea să-l intereseze. El nu este receptiv, atâta timp cât nu râvneşte la egalitatea- în ceea ce priveşte forţa mişcările şi cunoaşterea- cu adulţii. Este nevoie ca ambiţiile sale să se lovească de realitate.

Urmărind animalele, descoperă moartea. Cănd găseşte un fluture, o pasăre, o şopârlă, o muscă nemişcate întreabă „de ce?” şi i se răspunde „pentru că este moartă”.De ce mor animalele? Pentru că sunt pre bătrâne , dar şi pentru că au fost atacate de altele mai puternice, care au câştigat bătălia şi le-au ucis. A ucide înseamnă a imobilia. Atât înţelege copilul la stadiul anal şi la începutul stadiului falic. De aceea se joaă de-a ucisul doar din ambiţie şi din atotputernicie sadică. A reduce la stadiul de lucru inanimat tot ceea ce mişcă, acesta este sensul uciderii.

Iată de ce imobilitatea corporală, totală sau parţială, atunci când este impusă copilului, este resimţită ca sadică, şi încă mai mult este resimţită astfel liniştea impusă de un adult excesiv de sensibil la zgomot. A vorbi este semnul unei activităţi mentale sănătoase din punct de vedere fiziologic la toţi copiii sub şapte ani. Concentrarea spiritului asupra unei lucrări de şcoală sau a unui joc, fără zgomot, mişcări corporale concomitente şi cuvinte este un semn de devitalizare morbidă. Antrenamentul care priveşte controlul activităţilor paralele concentrării mentale nu poate fi decât progresiv şi marcat de momente de destindere zgomotoasă şi motrice.

Acest antrenament este mai curând dăunător decât folositor; din păcate, corespunde de multe ori ideii despre copilul cuminte, care oferă toate satisfacţiile unor adulţi obsedaţi sau isterici pe care vitalitatea copilului îl deranjează de la gândurile sau fantasmele lor.Tăcerea şi nemişcarea sunt rareori altceva pentru copilul cuminte decât mutilare dinamică, reducere la starea de obiect fecal, moarte impusă şi îndurată. Înainte de a se cufunda în starea de înapoiere mintală, consecinţă a morţii acceptate, el dezvoltă fantasme sadice care pot ajunge până la halucinaţia fobică, sursă de plăceri erotice perverse ale toturor stadiilor propriului libido blocat în manifestările lui expresive. Compulsiunile masturbatorii ritmate, ticurile, bâlbâielile, insomnia, encoprezia, enurezia sunt ultimele refugii ale libidoului acestui muribund social, supus torturii unei educaţii perverse.

În ceea ce priveşte sensul real al morţii, copilul trebuie să vadă murind un animal sau o fiinţă iubită pentru a înţelege sensul absenţei fără întoarcere, pierderea definitivă a obiectului. Faptul că adultul însuşi nu poate împiedica moartea sau reînvia pe cel mort, aşa cum poate repara atât de multe lucruri, îl readânceşte pe copil în misterul naşterii. Să remarcăm importanşa coincidenţei dintre apariţia angoasei de castrare şi descoperirea morţii.

Fată sau băiat, copilul pe care mama îl neglijează, cel puţin în ochii săi de mic despot îndrăgostit – îşi dă seama că nu constituie singura ei preocupare, nici unicul scop al activităţii ei. Are un rival în persoana tatălui, atunci când nu are rivali suplimentari, fraţii şi surorile.

Mult timp, tatăl face parte din ambianţa mamei şi oricât ştie să certe sau să recompenseze cu discernământ, el este investit cu o mare afecţiune. Mai mult, când se iveşte o chestiune dificilă, mama spune: „ o să-l întrebăm pe tata”. El cară lucrurile grele şi destul de des sforăie în timp ce doarme. Pentru copil, este o fiinţă puternică, încetul cu încetul devine un rival, cu care mama stă bucuroasă fără să dea atenţie copilului, căruia acum îi este mai puţin supusă decât în prima copilărie. Acesta se loveşte de „du-te şi joacă-te, lasă-ne”.

Rivalitatea va fi aceeaşi faţă de fraţi şi surori, şi, în măsura în care pe drept sau pe nedrept le va atribui vreo vină în scăderea dragostei pe care i-o arată mama, copilul va avea faţă de ei sentimente conflictuale, ale căror mecanisme pot fi practic şi fundamental suprapuse conflictelor copiilor cu părinţii.
Se poate spune, în marea majoritate a cazurilor, şi dacă părinţii sunt psihic sănătoşi, că fata este mai ascultătoare, mai puţin agresivă şi mai puţin zgomotoasă decât băiatul.

Începând din stadiul anal, în ceea ce priveşte jucăriile intresul ei se îndreaptă mai ales către păpuşi, în timp ce băiatul se interesează de cai, de maşini. Fetiţei îi place să se juace cu apa spălând rochiţele păpuşilor, făcându-le acestora baie, în timp ce băiatul aruncă cu pietre în apă, se joacă de-a pescuitul de-a vaporul.

În stadiul falic, fata se joacă de-a musafirii, cucă păpuşile, o leagănă o îmbracă etc, în timp ce băiatul, dacă îi place o păpuşă ( şi lucrul nu este aşa rar), nu ştie să se joace cu ea. Pe fetiţă o preocupă deja propria toaletă, rochiile, ia pudra de la mama şi îi place să se plimbe cu geanta în mâna ei. Pe scurt, se identifică cât mai mult cu mama, imitându-i faptele, gesturile, cuvintele. Este vorba despre comportamntele sexuale conforme caracterelor specifice ale sexului aflat încă în stare incipientă pe plan genital. În acest timp , băiatul se consacră jocurilor agresive, se joacă de-a despotul înarmat cu un băţ pe care îl botează  puşcă sau revolver, îi place să provoace frică şi să poruncească.

Cînd poate, se împopoţonează cu pălăria tatălui ori cu bastonul lui. Pe scurt, se identifică cât mai mult posibil cu acesta şi cu bărbaţii pe care i-a putut observa; este vorba de un comportament sexual asociat, ghidând planul genital masculuin care începe să încolţească.

Toată lumea a văzut copii jucându-se de-a mama şi de-a tata şi felul în care rolurile sunt împărţite deja, aşa cum vor fi în viaţă; băiatul ia firesc, rolul tatălui, iar fata pe cel al mamei ( situaţia contrară este simptomatică pentru o reacţie nevrotică).
Spre patru ani, patru ani şi jumătate cel târziu, băiatul intră în luptă emoţională deschisă cu tatăl său; îl omoară în joacă, încearcă să acapareze toată dragostea mamei, îi spune că se va căsători cu ea, că o va duce departe, în casa lui cu avionul, că vor avea copii împreună.

Începe perioada oedipiană. Dar vai, trista realitate este alta; tatăl şi mama ţin unul la altul şi purtându-se cu tandreţe faţă de copil îl îndepărtează de multe ori trimiţându-l la joacă; copilul se simte neputincios în a-şi alunga rivalul. Ce fac cei doi adulţi împreună? Este o altă întrebare la care copilul înceearcă să răspundă; îi pândeşte, îi ascultă vorbind fără să le înţeleagă cuvintele. Cei mari îl alungă însă, iar câteodată se opresc din vorbit când vine copilul. Acest mister al intimităţii părinţilor se întălneşte cu încă unul rămas fără răspuns: rolul tatălui în conceperea copiilor.

Dacă copilul asistă la raporturile sexuale ale părinţilor, fie că doarme cu ei în cameră- ceea ce din păcate se întâmplă prea des, fie că îi surprinde, el consideră situaţia drept un act sadic, o luptă în care tatăl este cel mai puternic iar rolul mamei îl răvăşeşte. Zâna sa tabu, mult iubită, este învinsă poate chiar ucisă. Sângele ciclului menstrual, atunci cănd îl vede îi va confirma ipoteza. Există aici ceva ce îi depăşeşte puterea de înţelegere şi îl umple de îndoială. Nu face însă legătura între această luptă şi misterul naşterii pentru că nu are capacitatea de a cunoşte fără explicaţii existenţa spermei şi a vaginului.

Ce se va întâmpla cu această situaţie oedipiană care se instalează la patru ani şi atinge dezvoltarea maximă spre şase ani?

Supunându-se naturii, copilul va trebui nu numai să se retragă din această rivalitate, uneori duşmănoasă, faţă de părintle de acelaşi sex, dar şi să se identifice cu el. El trebuie să dezvolte acele însuşiri care fac din băiat un bărbat şi din fată o femeie. În afara complexului de castrare, diminuarea puseului libidinal, inerentă fazei de latenţă, va concura în a ajuta copilul înaceastă tranziţie dificilă.Refluxul pulsional, evident după vârsta de nouă ani, linişteşte conflictel chiar dacă ele nu sunt complex rezolvate; până la aproximativ doisprezece ani, o refulare, care nu lipseşte niciodată, împinge în înconştient toate curiozităţile şi dorinţele sexuale care fuseseră atât de vii în perioada celei de-a doua copilării.

 

 


 

Cresterea copilului Dezvoltare
Parinti autoritari Stadiul prenatal
Parinti hiperprotectori Stadiul prescolar
Parinti indulgenti Stadiul scolar
Parinti severi Pubertate
Parinti agresivi Adolescenta
Parinti adoptivi Stadiile la Freud
Drepturile copilului Stadiile la Piaget
Nume de fete Dezvoltarea limbajului
Nume de baieti Dezvoltarea sociala
Nume copii Dezvoltarea mintala
Semnificatia numelui Sexualitate si dezvoltare



Centre logopedice interscolare
Te poti adresa gratuit catre:
psihologia copilului, logopedie, psihoterapie
 
Stadiile dezvoltarii in analiza freudiana

 

Oral | Anal | Falic | Latent | Genital

Istoricul acestor stadii de organizare provizorie este necesar pentru înţelegerea bazelor comportamentului ulterior nu numai în cazul indivizilor consideraţi normali, dar şi ca.. detalii

 
sigismund freud
 

Web design Bucuresti

Cursuri Web design Bucuresti


Logopedics: home | logopedie | psihologia copilului | psihologie generala | psihoterapie | sanatate | ghicitori grele | cantece de gradinita | povesti pentru copii | planse de desenat | poezii pentru copii | Perioada fertila

Sarcina pe saptamani poze     Sarcina pe saptamani video     Sarcina pe luni    Data probabila a nasterii     Sarcina pe saptamani greutate

Links:

Prima pagina | Contact | Publicitate | Parteneri | Sarcina pe saptamani | Calculator sarcina | Calculator ovulatie | Sexul copilului | Perioada fertila | Retete de salate: mai sanatos cu fiecare zi! Retete de prajituri | Apartamente de vanzare in Bucuresti. Vanzari apartamente noi | Semnificatia viselor | Interpretarea viselor | Dictionar de vise

Nota: Materiale din acest site au caracter informativ, si nu pot inlocui sfatul specialistului. Toate drepturile apartin autorilor citati in bibliografie, autorilor logopedics.info cat si utilizatorilor site-ului ce adauga informatie proprie. Ne straduim pe cat posibil sa oferim informatie noua, relevanta, usor de parcurs. Logopedics.info se adreseaza parintilor, cadrelor didactice, studentilor la facultatile de profil, specialistilor in domeniu cat si celor interesati in a intelege fenomenele din jurul nostru.

© 2008-2012 Continutul acestui site nu poate fi reprodus, integral sau partial, fara acordul scris al Logopedics. Incalcarea prevederilor copyrightului este reglementata de Legea nr.8/1996.

Inregistrare domenii. Gazduire domenii. Hosting
Inregistrare domenii     Web Design Timisoara Gaduire web