Logopedie: Tulburari polimorfe de limbaj la copil - Afazia

Afazia

Subiectul pierde capacitatea de comunicare orală, ca urmare a unui traumatism cerebral, accident cerebral. Apare după dobândirea comportamentului verbal şi este mai frecventă la vârstele adulte sau la bătrâneţe.
Este una dintre cele mai complicate tulburări ale limbajului pentru că determină modificări profunde în sfera limbajului (impresiv şi expresiv), iar la nivelul personalităţii se produc destructurări.

Au existat trei curente în explicarea afaziei:

• Localizaţionist – conform acestui curent toate funcţiile psihice corespund unei anumite zone situate la nivelul creierului. Conform lui Gall, limbajul este licalizat în zona frontală. Orice leziune la acest nivel determină producerea afaziei.
  1861 – Broca, pe baza observării unor cazuri în clinică, emite ipoteza că: „leziunile în afazia motorie (afemie) se găsesc în a treia circumvoluţiune frontală stânga”. Wernicke 1874- se referă la afazia senzorială care se produce prin lezarea primei circumvoluţiuni temporale.
  
• Echipotenţialist – ca urmare a cercetărilor lui Lawrance – nu o zonă este responsabilă, ci întreaga zonă a creierului, pentru că există corelaţii.
  
• Psihologizant – Jackson 1915 – analizează raportul gândire-limbaj şi arată că în afazie sunt alterate întâi funcţiile mai complexe şi mai voluntare ale vorbirii.

Clasificarile afaziei:

• Afazie motorie pură – (subcorticală) Afazicul nu vorbeşte, dar păstrează limbajul interior şi înţelege.
  
• Afazie motorie totală (corticală) similară cu afazia Broca – bolnavul nu poate vorbi, scrie, citi, dar păstrează înţelegerea.
• Afazie transcorticală motorie – nu poate vorbi spontan dar poate repeta vorbirea şi se păstrează înţelegerea.
  
• Afazie senzorială pură – recunoaşte sunetele izolate, poate scrie, citi, dar nu înţelege.
  
• Afazie senzorială totală (Wernicke) – apare logoreea, agrafia, alexia, tulburări de înţelegere şi se păstrează vorbirea spontană.
• Afazie senzorială transcorticală – afazicul nu poate vorbi şi scrie spontan, nu înţelege dar îşi păstrează vorbirea repetată.
  
• Afazie totală – bolnavul manifestă tulburări expresive şi receptive, cât şi de intelect.
• Afazie de conducare – se manifestă prin tulburări ale repetării cuvintelor şi denumirii obiectelor, dar se păstrează relativ înţelegerea şi vorbirea spontană.