Forme de joc la copii: solitar, paralel si jocul de grup.

Pe parcursul dezvoltarii modul si formele jocului se vor schimba, si vor face trecere de la jocul de unul singur la jocul bazat pe reguli si care implica activitatea mai multorr parteneri

 

Există trei forme de joc de bază:

Jocul solitar

Bebelusii si copii mici prefera de obicei să-şi petreacă o mare parte din timpul lor de joaca pe cont propriu. Activitatile ludice au in vedere explorarea tuturor aspectelor legate de mediul, de la sunetul produs de propria lor voce, pana la obiectele gasite in mediul apropiat. Si copiii mai mari prefera sa joace pe cont propriu. Acestea pot petrece ore in sir in jocurile cu papusi si masinute, vor construi, vor picta, etc.

 

Jocul in paralel

De la vârsta de aproximativ doi până la trei ani, copilul se joaca alături de alţi copii, fără a manifesta vadit interacţiune cu acestia. Pot fi angajati în activităţi similare sau total diferitei, preferand in jur alţi copii apropiati de propria lor varsta. Chiar şi aşa, uneori poate sa apara ca si cum nu le pasă.

 

Jocul in grupuri

La vârsta de trei ani copiii prescolari sunt instruiţi, capabili de a comunica si socializa cu ceilalţi. Acestia sunt capabili de a împărtăşi idei şi jucării. Prin interactiunile pe care le dezvolta in cadrul jocului începe să înveţe noi abilităţi sociale. De asemenea, dezvolta capacitatea de a colabora cu privire la "tema" jocului. Adulti ar trebui să intervină doar atunci când copiii exteriorizeaza nevoia de indrumare pentru rezolvarea problemelor sociale şi de aptitudini.

Este important de asemenea ca uneori copiii sa se joace cu adultii. Adultul poate fi intr-un grup sau in celalalt. Nu este necesar a preda sau predica, trebuie doar să vă bucuraţi de experienţă.

Notă: Este OK pentru copil să se angajeze în mod frecvent în jocul solitar. Cu toate acestea, este nevoie de un echilibru intre jocul solitar si cel pe grupuri, copilul dezvoltand astfel abilitati de comuncare sociala. Daca un copil se joaca numai singur, acest lucru poate indica o problema. Nu ezitati sa vorbiti cu un expert psiholog, profesor sau educator, despre activitatea pe care o desfasoara copilul.

 

 

---