Logopedie: Tulburari de limbaj la copil - Mutismul electiv
Mutismul electiv ( psihogen sau voluntar)
Reprezintă refuzul total sau parţial al copilului de a comunica cu unele persoane, iar în forme grave acest refuz se extinde asupra întregului mediu înconjurător sau asupra unor situaţii. Muţenia este temporară şi poate dura de la câteva săptămâni la ani de zile. Copilul cu mutism electiv nu vorbeşte nu pentru că nu poate, ci pentru că nu vrea.
Cauzalitate:
Atitudini şi metode greşite în educaţia practicată de părinţi sau de profesori, care traumatizează afectiv copilul (hiperseveritate, pedepse corporale mai ales, traumatizare psihologică - ameninţări).Situaţii dramatice, şoc emoţional foarte puternic, stres, eşecurirepetate, frustrări. Mediul de trai impropriu (ex. ostilitate).
Copiii cu mutism electiv, deşi nu comunică, înţeleg scrierea şi nu manifestă deficienţe de ordin inteiectiv. Dar, persistenţa pe o perioadă lungă de timp poate duce la rămâneri în urmă pe linia dezvoltării verbale şi a exprimării logico-gramaticale.
Dacă mutismul se întinde prea mult în timp, fără să se intervină, pot apărea perturbări intelectuale (rămâneri în urmă la şcoală, reducerea vocabularului, afectarea exprimării gramaticale etc.).
De asemenea, se poate întâmpla ca, deşi s-a intervenit în sens optimizator, rezultatele să nu fie cele scontate şi copilul cu mutism să rămână în continuare „imun" la încercările celor din jur de a-1 scoate din tăcere, în această situaţie este de preferat ca părinţii să schimbe şcoala, colectivitatea în care învaţă copilul sau profesorul acestuia.
Caracteristicile mutismului electiv:
Apare frecvent la copiii hipersensibili, anxioşi, timizi şi este însoţit de tulburări comportamentale, în care încăpăţânarea, timiditatea,brutalitatea, irascibilitatea, negativismul, răutatea ocupă un loc important.Refuzul verbal al copilului cu mutism electiv este dublat deseori de refuzalimentar din partea lui, refuz de a învăţa sau de a face orice i se cere.
Copiii pot fi furioşi, interiorizaţi, cu complexe de inferioritate. Este mai frecvent la fete şi începe pe la 3-5 ani. Adesea o schimbare de tipul intrării în şcoală sau în grădiniţă declanşează această tulburare.
Această tulburare poate căpăta următoarele/orme:
- Acută: poate apărea după momente de groază, panică, şocuri emotive, traumatisme psihice.
- Cronică: se manifestă general sau selectiv, faţă de anumite persoane.